Articole

Depresia postpartum

Mama este cea mai importantă persoană în dezvoltarea nou-născutului şi a sugarului. Pentru acest rol, este nevoie ca ea să aibă suficientă energie şi interes faţă de bebeluş, pentru a face faţă provocării reprezentate de îngrijirea acestuia.

Terapia sinelui

Ne credem puternici şi invincibili, ne place să creăm costume şi măşti în care să ne îmbrăcăm atunci când ieşim din spaţiul nostru personal, însă în spatele acestei proiecții se ascund, trăiri, probleme, traume, experienţe pe care încercăm să le ascundem, să le uităm sau să ne luptăm cu ele. Nu ne place să vorbim despre această parte a noastră pentru că „ştim noi mai bine” şi le putem clarifica pe toate. Ce se întâmplă însă atunci când nu mai reuşim să facem faţă presiunii exterioare şi interioare? Când nu mai găsim răspunsuri? Când toate proiecțiile noastre cad? Când pur şi simplu ajungem în faţa unui zid şi nu există o scară?

Amurgul Zeilor

 

Înainte de toate mărturisesc că am căutat un titlu mai puţin pretenţios decât sus-scrisul. N-am găsit. Nu caut de altfel să-l plagiez pe Wagner, cât să-i omagiez, punctual, contribuţia

la umanitate. Prima idee care mi-a venit a fost „moartea prieteniei” dar m-am abţinut. Nu vreau să tabloidizez un subiect altfel cât se poate de serios, atât de serios încât merită să scrii

Copiii in cearta parintilor

Viaţa în cuplu presupune conflicte. Cuplul sănătos nu este cel în care nu există ceartă, diferenţe, nepotrivire ci acela în care acestea se pot exprima şi negocia.

 

Imaginea televizată a cuplului care discută civilizat, fiecare ascultând părerea celuilalt chiar dacă nu o împărtăşeşte, rămâne un ideal romantic - o utopie. Uneori frustrarea e prea mare, cuvintele devin arme şi privirile exprimă furtuna din interior.

Dar copiii? Ce simt ei ca martori la o descărcare necontrolată de emoţii, cuvinte şi uneori gesturi?

În primul rând o frică nedesluşită ceva ce le ameninţa siguranţa, stabilitatea şi despre care nu îşi pot spune "o să treacă". În încercarea de a-şi explica scena şi de a nu-şi învinovăţi părinţii (copiii sunt cele mai loiale fiinţe) vor putea ajunge la concluzia că vina le aparţine chiar dacă nu ştiu ce au făcut.

Varstele femeii si depresia

 

Relaţia dintre tulburarea depresivă şi vârsta a fost cercetată prin numeroase studii.

Prevalenţa afecţiunii este similară în cele trei grupe de vârstă considerate (<60 ani; 60-80 ani; >80 ani) dar la femei este de două ori mai mare ca la bărbaţi.

Simptomatologia depresivă la vârste peste 60 ani poate fi mai puţin evidentă decât la tineri deoarece sentimentele de tristeţe, de lipsă de interes şi plăcere sunt mai rar descrise, mult mai frecvent apărând acuze somatice, ca dureri cu diferite sedii, oboseală, pentru care nu se găseşte o cauză medicală clară.

Nutritie

 

Fiecare persoană are propria modalitate de a se alimenta, în funcţie de necesităţile sale; este normal ca un om care este foarte activ să aibă un comportament alimentar diferit unul care face o muncă de birou. Nutriţia se adresează atât persoanelor care doresc informaţii despre "cât" şi "ce" ar trebui să mănânce pentru a se menţine în formă, cât şi celor cărora comportamentul alimentar le pune în pericol sănătatea.

Psihoterapie copil

 

Studiile arată că încă din primele ore bebeluşul are o viaţă psihică care reprezintă "fundaţia" tuturor relaţiilor de mai târziu. Fiecare etapă din viaţa copilului are semnificaţia ei în dezvoltarea minţii, achiziţiile şi impasurile ei care au nevoie de înţelegere şi uneori de suport.

Indiferent de vârstă, ne dorim ca problemele noastre să fie ascultate. Desigur, problemele adulţilor diferă de cele ale copiilor şi adolescenţilor.

Psihoterapie pentru copii si adolescenti

De câte ori nu auzi expresii de genul: "E doar un copil, nu ştie el", "Are toată viaţa înainte ...de ce să îşi facă atâtea probleme?", "La 16 ani nu pierzi nimic!", atitudini care sugerează că afectele sau emoţiile copiilor şi adolescenţilor nu sunt chiar atât de importante pentru adultul de mai târziu.

Simptomele bulimiei; efectele asupra organismului; scurt ghid pentru parinti si prieteni

 

Anorexia şi bulimia sunt considerate tulburări emoţionale. Deşi o mare parte din simptome şi din consecinţele acestora se observă la nivel fiziologic, în special în anorexie, şi deşi la prima impresie bulimia şi anorexia par o problemă legată de corp şi greutate corporală, tulburările comportamentului alimentar ţin de fapt de emoţii, de relaţii, de gândire şi de comportament - într-un cuvânt de psihic.

Tulburarile de anxietate

 

Tulburările de anxietate sunt cele mai frecvente probleme de ordin psihic, afectând aproximativ 16% din populaţie. Anxietatea poate lua forma mai multor tulburări, simptomul comun al acestora fiind teama, îngrijorarea, frica excesivă.

Spre deosebire de anxietatea produsă de un eveniment de viaţă stresant, o tulburare de anxietate durează minim 6 luni şi se poate agrava cu trecerea timpului, dacă persoana nu caută ajutor specializat.

Tulburările anxioase se întâlnesc sub următoarele forme:

Pages