Tulburările de anxietate sunt cele mai frecvente probleme de ordin psihic, afectând aproximativ 16% din populaţie. Anxietatea poate lua forma mai multor tulburări, simptomul comun al acestora fiind teama, îngrijorarea, frica excesivă.

Spre deosebire de anxietatea produsă de un eveniment de viaţă stresant, o tulburare de anxietate durează minim 6 luni şi se poate agrava cu trecerea timpului, dacă persoana nu caută ajutor specializat.

Tulburările anxioase se întâlnesc sub următoarele forme:

1. Tulburarea de panică
2. Agorafobia
3. Tulburarea de anxietate generalizată
4. Fobii specifice
5. Fobia socială
6. Tulburarea acută de stres
7. Tulburarea de stres post-traumatic
8. Tulburarea obsesiv-compulsivă

Anxietatea joacă un rol important şi în alte tulburări, cum ar fi depresia, tulburările somatoforme, tulburările comportamentului alimentar, alcoolism sau abuz de substanţe, etc. sau poate acompania anumite tulburări de personalitate. Anxietatea poate apărea la copii şi sub forma anxietăţii de separare.

Tulburările de anxietate sunt mai frecvente la femei decât la bărbaţi, iar factorii ce intervin în debutul acestor tulburări ţin atât de ereditate (şi alţi factori biologici) cât şi de psihic (factori psihologici: divorţ, abandon, deces, eveniment traumatizant, stres, alte traumatisme din perioada dezvoltării psihoafective)

Deşi cu toţii simţim teamă sau îngrijorare uneori (care de altfel ne ajută să depăşim anumite momente şi să luăm deciziile potrivite pentru reducerea anumitor riscuri), pentru o persoană cu o tulburare anxioasă, frica şi îngrijorarea devin subiecte permanente, interferând cu viaţa socială, ocupaţională sau alte arii de funcţionare.

Anxietatea se exprima la nivel fiziologic prin tremurături/contracţii sau dureri musculare, transpiraţii (în special la nivelul mâinilor şi picioarelor), ameţeli, dureri de cap, insomnii, probleme digestive, senzaţia de disconfort în zona pieptului, senzaţia de instabilitate, frisoane sau valuri de căldură, gura uscată, etc.

La nivel psihic, anxietatea ia forma oboselii, iritabilităţii, inabilităţii de a se concentra, tensiunii şi îngrijorării permanente şi excesive (privind propria persoană sau persoane apropiate).
Deseori aceste simptome sunt puse în mod eronat pe seama lipsei de calciu sau de magneziu, rezultând lungi investigaţii şi tratamente inutile cu vitamine, minerale sau tratamente homeopate. Desigur, pentru a elimina posibilele cauze fiziologice, persoana cu o tulburare anxioasă trebuie să se adreseze medicului pentru investigaţii. Investigaţiile necesare înlăturării suspiciunilor de boli somatice pot fi recomandate de medicul psihiatru. Câteva din bolile cu simptome asemănătoare celor din categoria tulburărilor anxioase ţin de sistemul endocrin, cardiovascular sau respirator.

Aşadar, pentru a primi tratamentul adecvat, persoana care suferă de o tulburare de anxietate trebuie să se adreseze în primul rând medicului psihiatru. Împreună cu acesta vor stabili un tratament adecvat nevoilor personale (tratament medicamentos sau/şi psihoterapie).

În tratamentul medicamentos al tulburărilor anxioase intră:
1. Antidepresive
2. Anxiolitice

Medicamentele prescrise în tulburările de anxietate au, ca orice medicament, avantaje şi dezavantaje, indicaţii şi contraindicaţii. Doar un medic (psihiatru) poate recomanda folosirea lor, iar oprirea bruscă a tratamentului, fără înştiinţarea medicului, nu este recomandată. În funcţie de nevoile dumneavoastră personale, medicul psihiatru vă va recomanda cel mai potrivit tratament.

În cazul în care se optează pentru un tratament medicamentos, trebuie luate în considerare următoarele:

1. Întrebaţi medicul despre efectele medicamentului (inclusiv efecte adverse)
2. Menţionaţi toate tratamentele pe care le faceţi (ce alte medicamente folosiţi sau intenţionaţi să folosiţi)
3. Întrebaţi medicul când şi cum se va opri tratamentul. Nu opriţi tratamentul brusc, fără înştiinţarea şi aprobarea medicului! Unele medicamente nu pot fi oprite brusc, ci scăzând lent dozajul, sub supraveghere medicală.
4. Colaboraţi cu medicul dumneavoastră pentru a stabili cel mai potrivit tratament. Răspundeţi întrebărilor medicului corect şi cu sinceritate.
5. Luaţi la cunoştinţă faptul că anumite medicamente sunt eficiente doar dacă sunt luate regulat, conform prescripţie medicului, iar simptomele pot să reapară odată cu încetarea tratamentului.

Tulburările de anxietate trebuie privite cu seriozitate; la fel şi tratamentul lor - nu luaţi medicamente fără prescripţie medicală! Riscurile pot fi mai mari decât avantajele.

Tulburările de anxietate pot fi abordate şi prin psihoterapie.