Fiecare persoană are propria modalitate de a se alimenta, în funcţie de necesităţile sale; este normal ca un om care este foarte activ să aibă un comportament alimentar diferit unul care face o muncă de birou. Nutriţia se adresează atât persoanelor care doresc informaţii despre "cât" şi "ce" ar trebui să mănânce pentru a se menţine în formă, cât şi celor cărora comportamentul alimentar le pune în pericol sănătatea.

Anorexia şi bulimia sunt considerate tulburări emoţionale. Deşi o mare parte din simptome şi din consecinţele acestora se observă la nivel fiziologic, în special în anorexie, şi deşi la prima impresie bulimia şi anorexia par o problemă legată de corp şi greutate corporală, tulburările comportamentului alimentar ţin de fapt de emoţii, de relaţii, de gândire şi de comportament - într-un cuvânt de psihic.

Viaţa în cuplu presupune conflicte. Cuplul sănătos nu este cel în care nu există ceartă, diferenţe, nepotrivire ci acela în care acestea se pot exprima şi negocia.

Imaginea televizată a cuplului care discută civilizat, fiecare ascultând părerea celuilalt chiar dacă nu o împărtăşeşte, rămâne un ideal romantic - o utopie. Uneori frustrarea e prea mare, cuvintele devin arme şi privirile exprimă furtuna din interior.

Dar copiii? Ce simt ei ca martori la o descărcare necontrolată de emoţii, cuvinte şi uneori gesturi?

În primul rând o frică nedesluşită ceva ce le ameninţa siguranţa, stabilitatea şi despre care nu îşi pot spune "o să treacă". În încercarea de a-şi explica scena şi de a nu-şi învinovăţi părinţii (copiii sunt cele mai loiale fiinţe) vor putea ajunge la concluzia că vina le aparţine chiar dacă nu ştiu ce au făcut.