Ce inseamna psihoterapia

De-a lungul vieţii fiecare dintre noi a trecut prin diverse momente mai grele, s-a confruntat cu o serie de nelinişti, necazuri în preajma unor evenimente dificile care au fost greu de înţeles şi mai ales de suportat, fie că am trecut printr-o pierdere, despărţire, deces, o boală, criză de cuplu sau profesională, ş.a.m.d.

Dar nu este neapărată nevoie să existe ceva foarte clar disfuncţional sau problematic, uneori putem să fim nemulţumiţi de viaţa pe care o avem, de viaţa personală sau profesională, de felul în care ne simţim la un moment dat, să fim bântuiţi de întrebări fără răspuns în faţa unor întâmplări sau situaţii de viaţă.

Toate aceste stări ne pot crea o stare de disconfort, ne pot întrista, crea suferinţă, confuziona în ceea ce priveşte felul în care ne gândim propria persoană, identitatea noastră. În aceste momente fie nu ne mai putem ajuta de unii singuri, fie nici rudele sau prietenii nu pot să răspundă întrebărilor noastre; în aceste momente poate cauţi un ajutor specializat, pe cineva care e pregătit în acest sens.

Cea mai mare greşeală în legătură cu psihoterapia este însă să aştepţi pasiv vindecarea, rezolvarea, alinarea imediată şi totală.

Trebuie menţionat că efectul nu poate fi imediat şi că necesită efort, dedicaţie şi susţinere din partea celui care se adresează cerând ajutorul psihoterapeutului. De aceea este important ca cel în cauză să solicite o consultaţie şi nu alte rude, prieteni, colegi.

Psihoterapia constă într-o discuţie cu un psihoterapeut într-un anumit cadru - loc şi spaţiu special amenajat în acest sens; este o interacţiune verbală şi non-verbală în acelaşi timp.

Terapia presupune o relaţie de comunicare profundă bazată pe încredere reciprocă între cel aflat într-un moment de disconfort, de suferinţă psihică sau cu o nevoie de auto-cunoaştere şi un psihoterapeut pregătit să ofere un ajutor specializat.

În acest sens psihoterapia se diferenţiază clar de orice fel de relaţie de prietenie, de o relaţie mentorat-profesorat, de o confesiune religioasă, etc.

Ce fel de persoane apelează la psihoterapie?

În general publicul cel mai frecvent întâlnit sunt adulţii din medii sociale diferite, însă cu precădere persoane cu studii superioare; există de asemenea o categorie largă de clienţi cum ar fi: studenţi, adolescenţi sau copii aduşi de către familie. În ultima vreme se observă o creştere a interesului câtre terapia de cuplu, ceea ce denotă o oarecare relaxare a publicului către acest tip de serviciu. Publicul feminin predomină în defavoarea celui masculin, pentru că în cultura noastră, cu o educaţie destul de tradiţională, femeile sunt mai deschise şi mai dispuse să-şi recunoască şi să-şi exprime problemele personale şi să ceara ajutor, pe când bărbaţii sunt mai reticenţi şi mai puţin dispuşi în a face acest lucru, dar lucrurile evoluează şi la acest capitol.

De ce se vine la psihoterapie? Ce fel de probleme pot fi abordate?

La psihoterapie, în general, se vine în pragul unei probleme, crize destul de severe, când semnele disfuncţionale îşi pun amprenta pe viaţa persoanei respective şi nu mai poate fi suportată, amânată, ascunsă.

Unele persoane vin pentru o mai bună înţelegere a situaţiei de viaţă din prezent, fie că este o dezamăgire, fie că este vorba de ceva disfuncţional în sistemul relaţiilor profesionale sau personale, alte persoane pentru simptome sau semne fizice care nu îşi găsesc un răspuns medical.
Prin psihoterapie pot fi abordate şi alte probleme: stresul la locul de muncă, anxietăţi şi temeri nejustificate sau fără un motiv clar, gestionarea agresivităţii, apariţia unor stări depresive după diverse situaţii precum deces, despărţire, eşecuri; înainte sau după o naştere; neînţelegeri sau dezamăgiri în cuplu, probleme de adaptare la locul de muncă sau în relaţiile cu ceilalţi oameni, o gestionare defectuoasă a timpului sau a comportamentului alimentar; ar mai fi şi cei care reclamă diverse fobii cum ar fi cea de spaţii închise sau dimpotrivă cea de spaţii deschise, teama de a vorbi în public, sau fobiile de diverse animale, etc.

Puţini oameni ştiu însă că psihoterapia poate fi folosită şi ca metodă de dezvoltare personală, autocunoaştere, optimizarea şi creşterea adaptabilităţii, adică de obţinere a unui anumit confort psihologic, mobilităţii şi creativităţii, optimizarea comunicării interpersonale şi chiar a relaţiilor sexuale, de determinare a acelor mecanisme de adaptare care să ne facă mai rezistenţi în diverse momente dificile de viaţă, să ne exprimăm mai bine şi în folosul nostru emoţiile, nevoile, sentimentele trăite, de a deveni mai responsabili în acţiunile noastre.

Câteva reguli pe care trebuie să le ştii despre psihoterapie

1. La psihoterapie nu ţi se prescriu medicamente; psihoterapia este diferită de consultaţia psihiatrică.

2. Psihoterapia poate fi privită ca o metodă complementară la tratamentul medicamentos în diverse afecţiuni cum ar fi: tulburări psihotice, tulburări depresive, tulburări de alimentaţie, diverse dependente, etc.; alături de medicamente, care au rezolvat o anumită problemă medicală, psihoterapia poate ajunge la cauza care a declanşat acea stare sau boală.

3. Psihoterapiile sunt de mai multe feluri, în principal împărţite după modelele şi teoriile asupra personalităţii, după metodele folosite şi regulile pe care le respectă; sunt terapii de scurtă durată - ex: Terapia cognitiv-comportamentală - sau de lungă durată - Psihoterapia Psihanalitică şi Psihanaliza, unele suportive altele exploratorii; după obiectul lor sunt individuale, de cuplu sau de familie. Unele se centrează mai mult pe simptome şi pe rezolvarea lor imediată, iar altele, care recunosc existenţa inconştientului, se bazează pe analiza sinelui şi pe relaţia şi dinamica create între terapeut şi pacient.

4. Psihoterapeutul nu e un magician, nu există soluţii miraculoase; trebuie să se accepte ca această muncă ia timp şi poate fi anevoioasă.

5. Nu există o durată standard. Durata depinde de fiecare pacient în parte, de particularitatea problemelor, simptomelor şi a blocajelor acelei persoane, de ritmul în care se poate înţelege şi se acceptă cineva. De-a lungul timpului pot apărea diverse stări emoţionale, situaţii care pot bloca desfăşurarea cursivă a demersului terapeutic, însă şi acestea pot fi de ajutor pentru persoana în cauză pentru a înţelege ceva prin felul în care sunt gestionate.

6. Psihoterapia este o profesiune care se bazează pe o formare teoretică, practică şi pe autocunoaşterea terapeutului. Ca urmare ea nu poate fi practicată de oricine şi mai ales nu poate fi practicată în afara unui cadru profesional (ex. în casa pacientului, la rudele lui, de faţă cu alte persoane care nu fac parte din terapie, în pauza de masă, 10 minute azi şi 30 de minute mâine). Reuşita terapiei depinde de constanţa şi stabilitatea cadrului care fac clientul să se simtă în siguranţă. Confidenţialitatea, adică siguranţa că ceea ce se vorbeşte în cabinet rămâne în cabinet, este de asemenea o regulă de aur care ajută clientul să poată vorbi cu terapeutul lui chiar lucruri pe care le consideră delicate, jenante. Aceste caracteristici, constanţa, stabilitatea, confidenţialitatea duc la crearea în terapie a unui spaţiu de libertate şi deschidere, în care problemele pot fi analizate şi înţelese.

Add new comment

Plain text

  • No HTML tags allowed.
  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
  • Lines and paragraphs break automatically.
CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
2 + 9 =
Solve this simple math problem and enter the result. E.g. for 1+3, enter 4.